Kiyoko Murata, "Ceaunul", traducere si note de Ruxandra Marginean Kohno, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Cartea de pe noptiera", 92 pag.
De cand a crescut numarul specialistilor romani in limba si cultura japoneza scoliti sau perfectionati la sursa, s-au inmultit si operele literare clasice si contemporane traduse din original de oameni competenti, capabili sa inteleaga textul in profunzime si sa gaseasca echivalente - lucru mai dificil decat s-ar crede, caci exista o simbolistica si canoane traditionale care, din ignoranta, pot fi denaturate. De exemplu, in arta aranjarii florilor, ikebana, exista reguli stricte pentru cele trei linii principale, reprezentand cerul, omul si pamantul. Acolo unde noi, nestiutorii, vedem un buchet mai bizar, e reprezentata de fapt o intreaga filosofie. Si in literatura, plastica, film, lucrurile stau cam la fel. Sesizam finetea, gustul pentru simplitate esentializata, pentru elipsa, comunicarea speciala cu natura, hieratismul, rafinamentul, dar toate astea raman de o frumusete misterioasa in lipsa cunoasterii principiilor estetice dupa care au fost create operele. Nu le putem descifra corect, captam doar o poezie aburita. Stim in general ca exista o etica si o estetica ce vin din trecutul japonez si sunt foarte diferite de mentalitatea noastra. Dar ne vine cam greu sa pricepem de ce - ca sa dau alt exemplu, din arta ceaiului - sunt necesari vreo 10-15 ani de studiu pentru a sti sa manuiesti cu tot dichisul ustensilele. Am facut aceasta cam lunga introducere pentru a-mi sustine parerea ca in fascinatia pe care o exercita asupra noastra literatura japoneza intra si neintelegerile, ciudatenia, aproximarile vagi. Editura "Humanitas" a publicat in ultimii ani, in traduceri din original, capodopere de Yasunari Kawabata, Yasushi Inoue, Yukio Mishima, dar si scriitori japonezi contemporani, unii - occidentalizat
