Scrimera de la Clubul Sportiv Satu Mare pornește spre naționalele de la Craiova cu gândul de a schimba „prefixul“ medaliilor de aur din palmares. O vrea pe a douăzecea. Seriozitatea ei, dar și rezultatele în competițiile naționale și internaționale de scrimă au propulsat-o pe puștoaica de 16 ani în elita scrimei românești.

Desemnată „Sportivul sătmărean al anului 2010“, în defavoarea „prințului” auto Many Gyenes sau a fetelor de la CS Municipal Satu Mare, care au încheiat în top sezonul ligii naționale de baschet, Amalia Tătăran a rămas modesta care și plătește singură naveta din comuna natală, Odoreu, la Satu Mare, la școală și antrenamente. După mondialele de la Baku, Azerbaidjan, din primăvara lui 2010, Amalia a dormit cu medalia de bronz în mână. La exact un an de la Jocurile Olimpice de Tineret din Singapore, unde a ratat podiumul, clasându-se pe locul V, bronzul de la Baku stă agățat pe perete, iar în ochii tinerei spadasine strălucește, umbrit de lipsa de sponsori, visul aurului Olimpic.

Mentalitate de campion

Își trăiește viața în jurul sălii de scrimă, cu două antrenamente pe zi, unul dimineața și unul seara, chiar și în timpul anului școlar. Succesele nu i s-au urcat la cap. Elevă de nota zece în clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv din oraș, tânăra face față cu stoicism programului încărcat și spune că nu va face niciodată rabat de la calitate în favoarea odihnei. „Îmi e greu pentru că vreau să fac performanță și la școală, și în competiții. E greu. Am antrenament dimineața, masă, școală, iar antrenament, lecții şi tot aşa. Adorm abia pe la 11 seara, iar dimineața o iau de la capăt. Acum, în vacanță, e mai ușor, că n-am școală“, povestește Amalia.

Drumul spre Top 10 mondial, afacere prea scumpă

Cu seninătate și o undă de amar în glas, Amalia critică lipsa de inspirație a patronilor din județ, care nu sprijină financiar