Aniversarea partidului este (...) o sărbătoare care se întinde pe mai multe numere şi în cinstea căreia se produc o serie întreagă de evenimente, printre care o „adunare festivă” politică, din mijlocul căreia Gheorghe Gheorghiu-Dej transmite un mesaj, dar prezintă şi un raport, din care se citează pe prima pagină a „Gazetei” cu numărul 20 de joi 11 mai 1961. Acest citat din raport paginat în casetă roşie este înconjurat de texte care îl comentează cu titluri de tipul „Raportul istoriei” , „Suprema îndatorire”, „Totul” şi „Mulţumim Partdiului”. Autorii acestor texte parafrazante: Teodor Mazilu, Aurel Baranga, Demostene Botez, Marcel Breslaşu, Al Mirodan. În interiorul revistei, pagini întregi cu poezii dedicate aceleiaşi aniversări a partidului: Maria Banuş („Zborul neîntrerupt al comuniştilor”), Mihai Beniuc („Sărbătoare”), Nina Cassian („Portretul timpului”, un poem în care sînt portretizaţi comunişti în diverse ipostaze), Nicolae Tăutu („Partidul şi primăvara”).

Toate aceste texte, deopotrivă poetice sau pur publicistice, suspendă total orice fel de discuţii de tipul celor cu privire la proza psihologică sau la poezia tinerilor, orice fel de dispută despre înnoirea sau conservarea literaturii partinice. Numere întregi ale revistei sînt confiscate de asemenea evenimente extra-literare, care prilejuiesc nu doar articole festiviste, publicistice sau reportaje, ci şi o întreagă literatură care, formal şi ca tematică, mesaj etc. iese cu totul din vreo logică literară, artistică a momentului şi se plasează într-un spaţiu anistoric din punct de vedere literar, dincolo de binele şi de răul discuţiilor despre literatură. E ca şi cum se proclamă o pauză, iar textele pe care le conţine revista sînt dintr-o dată altele, insulare, autosuficiente, într-o zonă a literaturii legate strîns de politic, de propagandistic, o literatură care are deja clasicii ei (a se vedea