Lumea din operele marelui dramaturg nu este cea contemporană lui, ci una deformată de presa vremii, susţine Ioana Pârvulescu în cartea \"Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale\". Sursa: RADU SANDOVICI
Opera lui Ion Luca Caragiale este o mistificare de gradul al doilea. În timp ce ziariştii sfârşitului de secol XIX falsificau realitatea în goana după senzaţional, dramaturgul a transformat estetic lumea din paginile gazetelor, afirmă scriitoarea Ioana Pârvulescu în cartea "Lumea ca ziar.
A patra putere: Caragiale", publicată la Editura Humanitas. Într-un interviu acordat EVZ, autoarea a vorbit despre cum a fost Caragiale ca gazetar, dar şi despre similitudinile între presa de sfârşit de secol XIX şi cea actuală.
EVZ: Ion Luca Caragiale a făcut gazetărie din 1873 până în 1911. Cum ar putea fi caracterizat ca ziarist?
Ioana Pârvulescu: Viu. Avea aceeaşi "inteligenţă vibratilă" pe care a arătat-o în toate. Caragiale ţinea ochii deschişi, nu se lăsa păcălit de lucruri de care, până la urmă, e firesc să te laşi păcălit într-o lume în care calităţile şi mai ales defectele gazetăriei sunt încă noutăţi. Astăzi ele sunt bine instalate şi mai uşor de recunoscut. Ceea ce nu înseamnă că nu făcea şi el compromisuri, atunci când inteligenţa şi chiar "enteresul" i-o cereau. Dar era primul s-o recunoască, nu făcea paradă de cinste.
Oricum, atât el cât şi Eminescu îşi discutau articolele, scrise cu mare îngrijire, nu le fuşereau ca alţi confraţi. Fireşte, Caragiale n-a fost de la debut gazetarul bun pe care-l ştim în preajma anului 1900, perioada lui de maxim ziaristic. Tot inteligenţa l-a ajutat să evolueze, să înveţe meserie, pe măsură ce se maturiza şi în literatură.
Ton umflat şi ştiri exagerate Se considera mai degrabă gazetar decât scriitor? Cum se explică atitudinea sa dispreţuitoare faţă de literatură?
Nu cred că îşi bătea prea mult c
