La începutul secolului XX, Bistriţa era un punct important pe harta muzicală a României. Carol Goghi, a fost cel ma mare nume muzical pe care l-a dat Bistriţa acum 100 de ani, iar în jurul lui au fost ţesute adevărate legende.

Zeci de muzicieni care făceau, potrivit legendelor rămase în cultura oraşului, senzaţie pe marile scene ale ţării şi chiar ale Europei erau născuţi aici, cei mai mulţi provenind din Ţăgănie. Lăutari la toată casa Tigănimea era o străduţă liniştită pe timp de zi, mai ales atunci când era sărbătoare şi nu se vedea ţipenie de om, dar seara întreaga zonă era animată de acordurile muzicale ale celor care locuiau în zonă. „Acordurile din muzica instrumentală clasică sau lăutărească trădau îndeletnicirile celor de aici, ce exersau supă odihna diurnă. Cu toţii erau lăutari ce-şi transmiteau lăcaşul, meseria şi talentul din generaţie în gneraţie", rememorează orifesorul Oscar Skrabel în carta „Bistriţa- Nostalgii citadine". În Ţigănime locuiau zeci de artişti, unul mai cunoscut decât altul. „Ca oameni umblaţi prin Europa, pe scenele şi prin localurile marilor metropole, cu prieteni în lumea interlopă, ei îşi făuriseră un sistem de relaţii ce cu siguranţă le asigura o anumită bunăstare, neetalată însă. Muzicanţii dovedeau o jovialitate firescă, uneori cultivată, altoită de un servilism genetic moderat, ceea ce-i făcea deseori agreabili", îşi aminteşte Skrabel. Barbu Lăutaru de Bistriţa Printre lăutarii legendari ai Bistriţei, numele cel mai important este lui Carol Goghi, muzician legendar despre care se spune că a cântat pentru cele mai mari nume ale începutului de secol. Poveştile îl prezintă le Carol Goghi Vestitu, cum era numit, alături de orchestra lui în localul Paulini de pe strada Lemnelor, actualul pietonal Liviu Rebreanu, acolo unde se pare că mergea să mănânce George Coşbuc ori de câte ori venea în Bistriţa. Despre Goghi, cronicari