Abia începută vacanța pariziană, ispitele asaltează din toate părțile: muzee permanente, unde nu izbutești niciodată să epuizezi oferta, expoziții temporare seducătoare, nenumărate divertismente estivale în aer liber, pentru a nu mai vorbi de nesfîrșitul spectacol al străzii, sub efectul invaziei de turiști pe marile bulevarde, la mesele cafenelelor direct pe trotuar, un frenetic du-te-vino la gurile metroului, în stațiile de autobuz și prin fața incitantelor vitrine. N-ai timp să regreți că numai cu două, trei zile în urmă s-a închis o adevărată retrospectivă Manet sub titulatura „inventeur du Moderne“ (la Orsay), fiindcă publicațiile de resort (tip 7 seri la noi) avertizează asupra altor scadențe iminente. Să dai fuga la Musée de l’Orangerie ca să mai apuci a examina etapele parcurse de Gino Severini pînă la fulminantul apogeu pictural futurist? Să treci iarăși pragul edificului din rue de Grenelle (sediu permanent al fundației dedicate posterității lui Maillol) atras, de astă dată, de sculpturile spaniolului Miró? Să preferi Pinacoteca metropolei pentru a nu rata ultimul termen de prelungire a expunerii îngemănate de selecții din patrimoniul artistic a două prestigioase colecții de tablouri; cea imperială de la Petersburg și cea de familie, a nobililor Esterházy? Lista din L’officiel des spectacles continuă iscînd asociații imprevizibile, deșteptînd amintiri, raportări deloc întîmplătoare la bagajul experiențelor anterioare. Credeam epuizată evidența expozițiilor înșirate în ordinea alfabetului, cînd o mențiune îmi acaparează brusc atenția:Pierre Seghers – Poesie, la vie entière – titlu de expoziție instalată într-un spațiu al interferențelor artistice înscrise de mult în istoria Montparnasseului. Pe o arteră intens circulată (avenue du Maine, la numărul 21), la doar doi pași de cutezătorul turn cu zeci de etaje șimagazinele sale de lux, descoperi, oarecum