Unul dintre blogurile asociate prestigioasei reviste The Economist enumeră pentru Libia fără Muammar Gaddafi câteva din lecţiile Europei de Est. Autorul atrage atenţia libienilor asupra greşelilor făcute după prăbuşirea Zidului Berlinului de liderii politici din fostele ţări comuniste aşa încât ei, libienii, să nu le repete. Libia după Muammar Gaddafi nu devine brusc un rai al democraţiei şi prosperităţii. După cum România după Nicolae Ceauşescu nu a fost şi nu este nici după 20 de ani un rai al democraţiei şi prosperităţii.

Iată lista recomandărilor Eastern Approaches/The Economist pentru Libia:

1. Păstraţi cu grijă şi la loc sigur dosarele poliţiei politice: multe lucruri din ele nu sunt adevărate şi multe lucruri adevărate nu se vor regăsi în ele. Dar aceste dosare vor avea un efect extrem de toxic dacă vor cădea în mâinile cui nu trebuie. Capacitatea fostelor servicii secrete de tip sovietic/comunist de a şantaja o întreagă generaţie de est-europeni cu aceste dosare a îmbolnăvit politica în aceste țări pentru două decenii.

2. Încurajaţi dezvăluirea adevărului cu privire la crimele trecutului: lumina zilei este cel mai bun dezinfectat. Întunericul hrăneşte ranchiuna. Ţările est-europene au procedat diferit, dar reţeta care a dat cele mai bune rezultate a fost următoarea: mai întâi s-a făcut amnistierea celor care mărturisesc abuzurile făcute în serviciul poliţiei politice sau a regimului, a urmat eliminarea lor din posturile publice pentru o perioadă limitată de timp, dar apoi principiul aplicat a fost ”iertaţi şi uitaţi!”. Cei care îşi ascund însă faptele rele, odată descoperiţi, să fie puşi sub acuzare şi pedepsiţi. Această abordare ajută cel mai mult o adevărată reconcilere naţională.

3. Urmăriţi circuitul banilor: după prăbuşirea regimurilor din Europa Centrală şi de Est, fonduri imense ale partidelor comuniste şi ale poliţiilor secre