Un nou demers al Editurii Meronia, specializată cu precădere în promovarea literaturii enciclopedice, aduce în atenţia publicului, avizat sau nu în domeniul istoriei, o lucrare care tratează intersectările unor personalităţi străine cu istoria românilor. Personalităţi străine în istoria românilor. Dicţionar biografic este un volum colectiv şi încearcă să răspundă la câteva întrebări: cine? cât? când? şi cum? au influenţat oficialii străini destinul istoric al românilor. Dicţionarul cuprinde peste 250 de personalităţi străine, monarhi, şefi de stat, comandanţi militari, diplomaţi, secretari particulari ai domnilor români, care au influenţat istoria românilor din Antichitate până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Suverani prezenţi în spaţiul românesc în sec. XVIII- XX

Între secolele XVIII şi XX teritoriul românesc a fost străbătut de câteva capete încoronate europene. Motivele păşirii pe pămîntul nostru au fost fie de natură militară, fie respectivii monarhi s-au aflat în vizite oficiale. Au fost situaţii în care am fost aliaţi, dar şi oponenţi în diverse conflicte importante, cum ar fi, Războiul de Independenţă (1877-1878) sau Primul Război Mondial (1916-1918).

PETRU I cel Mare (n. 9 iun. 1672, Moscova, Imp. Rus - 8 febr. 1725, Sankt Petersburg, Imp. Rus), Ţar al Rusiei (7 mai 1682 - 8 febr. 1725).

Conştient de necesitatea ieşirii Rusiei la Marea Neagră şi încercând să profite de slăbiciunea militară a turcilor, P. s-a apropiat de Ţările Române. După ce, în 1697, Constantin Brâncoveanu, i-a trimis un sol cu un plan militar pentru eliberarea popoarelor din Balcani de sub jugul otoman, promiţând să pună ţara "sub adăpostul şi puterea voastră", deşi avea alte interese, P. a menţinut relaţii diplomatice permanente cu Ţara Românească, de unde era constant informat asupra mişcărilor turcilor. Mai mult, Brâncoveanu