Dacă ar trebui să rămână o singură ieşire din Lisabona spre alte orizonturi, mi-aş dori să supravieţuiască ieşirea spre Sintra. Sintra, din nou Sintra. Scriind toate acestea, îmi dau seama că, iată, călătoria de cunoaştere a metaforei numite Portugalia se întoarce frecvent în acest orăşel de o frumuseţe halucinantă, unde dimineţile seamănă a binecuvântare.
Puţin mai sus de centrul istoric, unde magazinele de suveniruri se întrec în fel de fel de amintiri, orice turist vigilent trebuie să observe impresionantul Palat numit Quinta da Regaleira.
Această construcţie îmbină diverse stiluri, de la dominantul stil romantic până la stilul gotic cu accente considerate de unii chiar excentrice. Palatul, cu puternice influenţe de religiozitate, ocultism şi mister, ascunde elegant diverse simboluri reprezentative ale unor ordine religioase de tradiţie.
De-a lungul vremii, de la începutul secolului al XVIII-lea, irepetabila invenţie arhitecturală a avut mai mulţi proprietari. E interesantă povestea fiicei unui important producător de vin de Porto, care, după ce a cumpărat palatul în anul 1840, a reuşit să-şi impună prezenţa în istoria detaliată a construcţiei, ajungând să primească titlul de baroneasă de Regaleira (baronesa de Regaleira). La începutul secolului al XX-lea, acest minunat complex a fost cumpărat de un mare om de afaceri portughez, cunoscut sub numele de Monteiro dos Miloes, care s-a îmbogăţit mai ales în urma comerţului cu cafea din Brazilia. Acesta, inspirându-se din măreţia celui mai important palat din Sintra, Palacio da Pena, a comandat construirea grădinilor care şi astăzi îşi păstrează spiritul nobil şi, în acelaşi timp, sălbatic.
Interiorul e încărcat. Din toate punctele de vedere. Inspiră şi eleganţă, şi bogăţie, şi supunere. Printre alte detalii memorabile, iese în evidenţă Capela Sfintei Treimi (Capela da Santissima Tri