SUA şi întreaga lume comemorează marea nedreptate de la 11 septembrie 2001. Toată lumea e de acord că a fost un gest inuman, un gest disperat, josnic, condamnabil, dar încă necondamnat sau cu autori necunoscuţi sau nepedepsiţi. Pentru că indiferent cine l-a comis până la urmă, alţii au fost pedepsiţi. Dacă luăm în calcul varianta oficială, aceea că de vină a fost Al Qaeda şi Osama Bin Laden, cei pedepsiţi au fost civilii americani, decedaţi în acele atentate, civilii irakieni şi afgani care au suferit şi suferă, au murit şi mor în numele unei răzbunări la fel de nedrepte.

Dacă făptuitorii loviturilor de la 11 Septembrie NU sunt cei despre care spun oficialităţile americane, atunci victimele sunt nu numai cei decedaţi, ci întreaga Americă, întreaga omenire, noţiunea de democraţie, întreaga civilizaţie, pentru că nimeni nu poate garanta că ceea ce s-a întâmplat ieri, nu se va mai întâmpla şi mâine. De fapt, ceea ce s-a întâmplat ieri, s-a întâmplat şi alaltăieri şi atunci înseamnă că a devenit un obicei şi se va întâmpla şi mâine.

Să începem cu o melodie în ton cu subiectul :

Şi să ne reamintim :

7 mai 1915-Churchill – în calitate de Lord al Amiralităţii, a regizat scufundarea vasului britanic Lusitania, ca să ofere pretextul intrării S.UA. în Primul Război Mondial.

1198 de oameni mor nevinovaţi pentru a crea un pretext. Printre decedaţi se aflau 114 americani şi toată lumea ştie ce sensibili sunt americanii când le moare cineva. Sentimentul acesta a fost speculat şi în alte ocazii, vom vedea mai jos. Deşi vasul a fost torpilat de un submarin german (despre care se ştia ce caută prin zonă) scufundarea vasului a fost cauzată de o altă explozie ciudată, care s-a auzit mai târziu (o să vedem mai departe, la fel ca în cazul turnurilor gemene americane. Scenariile se repetă.)

31 august 1939: operaţiunea Tannenberg - soldați german