● De această dată ne oferiţi trei seri cu un program integral Schumann. Presupun că aţi cântat multe lucrări ale sale în stagiunea trecută, în 2010, fie ca pianist, fie ca dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Aţi elaborat un asemenea proiect anul trecut, pentru a marca bicentenarului naşterii compozitorului german ?
● Chiar dacă muzica lui s-a afl at mereu în atenţia noastră, poate că niciodată nu am prezentat opusuri de Schumann atât de "intensiv concentrate" în trei seri consecutive. Interesul faţă de acest autor s-a concretizat şi într- unul dintre primele mele CD-uri realizate cu acest ansamblu, CD ce a cuprins Concertul pentru pian şi cele două mari Introduction und Allegro appassionato, înregistrări efectuate oarecum la începutul colaborării noastre şi care au fost foarte bine primite.
Întotdeauna mi s-a părut că muzica lui Schumann trebuie interpretată de o orchestră ca a noastră, deoarece echilibrul sonorităţilor acestui autor sună mult mai frumos atunci când nu se apelează la un colectiv simfonic de proporţii foarte mari, uriaşe. De aceea am şi optat acum pentru un asemenea program Schumann, căci vrem să reliefăm mai puţină robusteţe şi mai multă transparenţă a sonorităţilor; de fapt este şi convingerea mea că Schumann a scris aceste partituri pentru o formaţie de tipul şi de proporţiile celei pe care o avem noi.
● Consideraţi că această viziune este mai autentică ?
● A existat o problemă în cazul lui Schumann: muzica sa a avut adesea cronici proaste. Când citeşti despre concertele din epoca lui, despre cele din perioadele următoare, apar frecvent opinii nefavorabile despre orchestraţia partiturilor sale, au existat compozitori care au încercat să îi "îmbunătăţească" scriitura simfonică. Mie personal mi-a plăcut întotdeauna foarte mult maniera sa componistică şi cred că şi în domeniul orchestraţiei rămâne fantastic şi orig
