Construindu-si o aparenta care ar putea sugera complexitate cognitiva sau firi sofisticate, ei spera sa-si construiasca identitati onorabile, poate chiar admirate. Angajindu-se, uneori, in activitati de sponsorizare a proiectelor artistice sau stiintifice, cultivind poeti sau pictori, oamenii apartinind acestei categorii isi ofera adesea iluzia ca reprezinta o valoare, ca stau alaturi de protejatii lor. Mai multe teme ma preseaza sa le iau in seama, sper sa le vina curind rindul: lecturile din Arhipelagul Gulag si cifrele care indica cumplita represiune, Soljenitin aducind argumente dupa care rezultatele regimului sovietic s-ar fi soldat cam cu 66 milioane de victime, cit trei Romanii de azi; un articol din Dilema Veche, comentat in mai multe publicatii, despre „smecheria" ISI, diversiune care bulverseaza recent cimpul universitar la fel ca si „lupta ideologica" odinioara, discriminind pe principii care nu au legatura cu valoarea; un alt subiect, decupat dintr-o mica nota de calatorie prin Bulgaria, unde strainii cumpara case si sate intregi, dar autoritatile nu permit sa fie schilodite fatadele si chiar noii imbogatiti isi fac case respectind stilul local, traditia, utilizind materiale locale, piatra si varul. Toate aceste teme merita tratate si cred ca ar stirni interes la noi, unde nimic nu mai e respectat: nici traditia, nici bunul gust, nici bunul simt. Dar o discutie din ultimul timp, prelungita mai mult decit ne-am fi asteptat, despre indecenta unor recent imbogatiti, mi s-a parut cea mai fierbinte, cea mai acuta. Comentariile despre nunta de proportii nationale, spectacolul kitsch la a doua casatorie a unui imbogatit din fotbal (sau care a investit in fotbal?), difuzata in exces de unele televiziuni, a indignat si scirbit multa lume. Kitsch-ul, spun dictionarele, e un inlocuitor ieftin al autenticului, un substitut de prost gust, un fals, punind accentul pe z