De fiecare data cand imi imaginez viitorul acestei tari, in ciuda prezentului, ma asalteaza un val urias de incredere. Nu pentru ziua de maine, nici pentru urmatorii patru cinci ani, insa, peste 50 - 60 de ani, am convingerea ca Romania va inflori.
Toata neputinta si amestecul bizar de tendinte din ziua de astazi, aparent impotriva oricarei evolutii, are un fond latent benefic. Exista ceva mai putin vizibil ce arde si consuma in sens pozitiv acest popor.
In ciuda fatalitatii de a nu fi avut pana acum nici macar un lider adevarat, care sa fi tractat si impulsionat prin viziunea si energia sa aceasta natiune in sus, Romania a evoluat totusi in cei 21 de ani mai ales datorita setei ei uriase de a-si recupera trecutul. In sfarsit, s-au convins aproape toti romanii - nu mai este cazul sa isi puna speranta in vreun conducator; nu exista oameni providentiali, iar incet incet incepem cu totii sa ne desteptam cu adevarat.
Doar o tara care poate parea blestemata poate avea 3 presedinti intr-atat de fatidici, precum Iliescu, Constantinescu si Basescu. Si ce alte calamitati am evitat totusi! Si ce pret am platit pentru asta! Ei bine, impotriva lor, in ciuda partidelor care le-au stat in spate si s-au transformat rand pe rand doar in niste clanuri semi-mafiote, impotriva populismelor desantate si a lipsei totale de viziune modernizatoare sau a neputintei lor cronice, acest popor usor usor incepe sa scoata capul din pamant.
Din nou, aparent, din cauza manelismului si inculturii parca tot mai accentuate, s-ar putea crede ca nimic nu merge inainte, nimic nu evolueaza. Si, totusi, daca va retrageti undeva sus de tot, daca aveti calmul de a privi in trecut si apoi in viitor, veti vedea ca ne miscam. Veti vedea cat de mult a recuperat acest popor si cat de multe a invatat. Iesiti dupa Revolutie ca niste nou nascuti rahitici, mostenind toa
