1942

Întrevederi oficiale cu toţi miniştrii economici ai Reichului

Din ordinul Guvernului Reichului, conducătorii celor mai mari industrii germane, începând cu Krupp şi sfârşind prin J. G. Farben şi Gute Hoffnungs Hütte au luat contact cu românii. Rezultatele obţinute au fost neaşteptate.

Nemţii au declarat că nu înţeleg să acapareze nimic în România; că, dacă unii supuşi germani au venit la noi să facă afaceri personale, nu este vina Reichului şi a Marii Industrii germane, ci a noastră, care am luat în braţe faliţi ca Hermann Göring Werke şi samsari ca dl Guido Schmidt.

Statul german a trebuit să dea acum doi ani 20 milioane de mărci societăţii Hermann Göring-Werke şi acum un an 200 ca să o scape de faliment...

Ei, conducătorii Marii Industrii sănătoase din Germania, vor colaborare, iar nu subjugare, în România. Nu vor să se amestece în producţia materiilor prime, pe care românii o pot organiza şi singuri. Ceea ce ar voi, e să ne ajute în crearea şi dezvoltarea aşa ziselor „Spitz-Industrien”, cum ar fi producerea materiilor azotate (îngrăşăminte), manipularea minereurilor de manganez, de zinc etc. – sau fabricarea de celuloză. Toate acestea în vederea organizării „spaţiului sud-vestic al Europei” de la Ucraina până în Egipt – organizare în care România trebuie să joace un rol de frunte. Colaborarea o înţeleg înainte de toate tehnică; în alcătuirea întreprinderilor, românii trebuie să păstreze însă majoritatea...

În ce priveşte capitalurile, Germania nu ne poate da bani, căci nu poate transforma mărci în lei, dar industria germană e gata să garanteze împrumuturile sau subscripţiile ce s-ar efectua în România, cu toată averea şi cu tot creditul ei...

Riscăm – adăuga Bujoiu – că aceste admirabile intenţii ale Marii Industrii germane să fie nesocotite, fiindcă dl Ică şi anturajul dsale vor să continue afacerile veroase cu samsarii