Anca Ţurcaşiu face parte din toate exaltările tinereţii noastre şi din confirmarea nobilă a faptului că frumuseţea nu cunoaşte vârstă. Este cântăreaţă, actriţă, mamă, soţie, om discret şi bun la suflet, deopotrivă. Pentru cei cărora pozele nu le sunt de ajuns, pe Anca o puteţi vedea în toamna aceasta pe scena Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian, în „Maria de Buenos Aires“ şi „Rebecca“. Pagini realizate de redacţia Tango.

„Tango": Când te-ai îndrăgostit prima dată? Când ai descoperit iubirea?

Anca Ţurcaşiu: La 18 ani. M-am mai îndrăgostit şi mai devreme, dar nu a fost aşa serios şi puternic. Ştii cum se spune, că omul are o mare dragoste pe care şi-o aduce aminte toată viaţa; a fost pe la 18 ani cu un bărbat mai în vârstă ca mine, dar care nu m-a luat oarecum sub aripa lui ca să se fălească cum că are o iubită tânără şi frumoasă, ci pentru că s-a îndrăgostit de mine şi chiar cred în asta, şi eu m-am îndrăgostit de el ca o copilă nevinovată şi am învăţat foarte multe lucruri de la el.

Îmi poţi spune cine este?

Nu are importanţă cine este... Important este că acea iubire a existat şi că am trăit-o cu intensitate maximă, având în vedere şi „aripile vârstei"...

N-aţi avut de înfruntat gura lumii, discuţiile din jur, familiile?

Nu, pentru că nu prea ştiau, am fost aşa, mai feriţi de lume şi de tot. Familia nu prea era de acord, dar n-a avut încotro.

Şi ce s-a întâmplat cu o iubire atât de frumoasă?

S-a terminat brusc, pentru că eu n-am fost de acord să fac un pas decisiv pe care mi l-a cerut. Nu are rost să intru în detalii, ideea e că s-a terminat. Eu sunt foarte realistă totuşi, iar el voia totul sau nimic.

Dar dă-mi un exemplu de lucruri pe care le voia el.

De exemplu: „Hai să plecăm în Australia, de mâine, numai noi doi!". Şi nu am putut să fac asta. Am zis că nu pot să-mi las familia, profesia... Eu nu a