Angelo Farinati este ultimul meşter de „vetrate a piombo” din Veneţia. Este cel din urmă locuitor get-beget al Serenissimei care mai ştie vechile tehnici de confecţionare a vitraliilor, ferestrele multicolore după care se ascunde viaţa secretă dintr-un palazzo.
Atelierul lui se află pe o străduţă din „sestiere Cannaregio”. Prin fereastra îngustă l-am zărit aplecat deasupra lucrului său. Am îndrăznit să intru. Angelo Farinati, fiul unui alt celebru Farinati, mi-a vorbit despre lunga tradiţie a meşteşugului său şi, dintr-o dată, atelierul s-a îmbrăcat în lumini colorate. De trei generaţii, familia Farinati s-a specializat în restaurarea capodoperelor vitraliului medieval veneţian, supranumit şi „mozaic transparent”, care foloseşte fie sticlă colorată în masă, fie sticlă pictată, încastrată în forme de plumb. Într-o societată preocupată de producţia în serie şi de masă, Angelo preferă să lucreze piese unice, care-l apropie mai mult de condiţia de artist decât de cea de meşteşugar. Cu toate că, modest, nu-şi arogă acest titlu. Crede că în cetate „artist” poate fi doar cineva asemeni lui Tizian (care, apropo, a locuit şi el în Cannaregio, pe Fondamente dei Mori).
E mândru însă că, fără a fi „artist” (egal „geniu”), face parte totuşi dintr-o ghildă istorică de manufacturieri, ale cărei secrete le cunoaşte (dar din păcate nu are cui să le dea mai departe). Îmi spune că, demult, în tinereţe, chiar şi el a vrut să plece din Veneţia. Învăţase meseria de la tatăl său, dar cine mai avea nevoie de vitralii, în anii ’60-’70? S-a întors totuşi, într-o vară, când tatăl şi unchiul lui i-au cerut ajutorul la restaurarea unor ferestre din secolul XV. „Am crezut că mă vor pune să fac muncile cele mai simple şi mai anoste, să-i ajut pe ei. Dar mi-au dat o fereastră întreagă numai mie. Cred că au vrut să mă convingă să rămân în breaslă”, mărturiseşte Angelo. „După ce vitr
