Au trecut zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001 şi, dacă bin Laden a fost omorât, iar Al Qaida originară este slăbită (ceea ce nu pare a fi cazul cu organizaţiile ce se revendică de la Al Qaida constituite în Irak, Magreb, Sahel sau peninsula Arabică), argumentele ideologice care au fost folosite pentru a provoca şi justifica cel mai grav atentat terorist din istorie nu au fost deloc contrazise. Imaginile transmise la puţină vreme după prăbuşirea turnurilor gemene la New York şi atacarea Pentagonului la Washington de CNN, de pe străzile din Gaza, arătând palestinieni care jubilau că America fusese lovită, ocultate astăzi, dovedesc că pentru unii, atunci, atentatele erau un act de război justificat. E la fel de adevărat că 10 ani mai târziu în lumea arabă executarea lui bin Laden nu a provocat manifestaţii de protest. Doar în Pakistan au avut loc câteva proteste, dar fără consecinţe. Cu siguranţă fundalul reprezentat de revoluţiile din Magreb şi mişcările antidictatoriale din Maşrek a schimbat priorităţile lumii arabe. Iar disperarea atacurilor teroriste lansate de diversele branşe ale Al Qaida indică incapacitatea organizaţiei de a se acomoda noului context.
America a reuşit să îndepărteze pericolul, dar nu a reuşit să-l anihileze. Şi asta pentru că s-a lucrat asupra efectelor, dar cauzele au rămas neatinse. America a mutat "bătălia contra terorii" departe de teritoriul său naţional în Afganistan şi Irak şi nu a mai cunoscut niciun atentat islamist important, ca şi în Europa, unde după 2005 (după atentatul de la Londra) nu a mai existat nicio acţiune teroristă islamistă. Din contră, terorismul regionalist, cel extremist şi cel fundamentalist creştin a crescut, dar a fost tratat cu o indiferenţă care a făcut posibil masacrul de la Oslo.
Islamismul (ca şi alte tipuri de fundamentalism, cum o demonstrează cazul atentatorului de la Oslo şi Utoya,
