Corespondenţă din New York

Metropola americană este împânzită de locuri şi lucruri care să le amintească locuitorilor de 9/11. Peste tot pe unde mergi, din West Harlem până în Brooklyn, din Soho până la Columbus Circle şi din Staten Island până în Districtul Financiar (cartierul din sudul Manhattanului unde se aflau Turnurile WTC), găseşti fotografii ale echipelor de pompieri, poliţişti, militari, trupe speciale, medici sau simpli voluntari care au răspuns în urmă cu exact un deceniu telefoanelor şi apelurilor de ajutor care răzbăteau din cele două turnuri gemene ale complexului World Trade Center, precum şi dovezi sau amintiri ale faptelor lor. Aceste ima­gini, înfăţişând bărbaţi şi femei tinere, în plină putere, care şi-au dat sau şi-au riscat viaţa pentru alţii, sunt peste tot: pe pereţii de la parterul zgârie-norilor, în staţiile de metrou, în Central Park sau chiar în taxiuri. Dar nu numai pozele celor dispăruţi încercând să-i salveze pe cei aflaţi în turnuri sau prinşi sub dărâmături. Nu există meci de baseball, de fotbal american, baschet sau hochei în care, pe imensele ecrane ale tabelelor de marcaj, să nu apară vreun mesaj de încurajare pentru câte un soldat care luptă în Irak sau Afganistan, pentru eroii nevăzuţi care au ajutat America sau pe americani, sau pentru familiile acestora. Presa nu a pridi­dit în aceşti zece ani să scoată la iveală tot felul de poveşti despre 11 septembrie şi actorii săi nevăzuţi: unele eroice, ale unor oameni care s-au acoperit de glorie în acele zile, altele tragice sau revoltătoare ale unor americani care au încercat şi chiar reuşit să profite de pe urma tragediei semenilor lor. Eroii au fost aplaudaţi cum se cuvine (legendarul ziarist Bob Woodward, unul dintre cei doi autori ai articolelor care au dus, în 1974, la demisia preşedintelui Richard Nixon a câştigat un nou Premiu Pulitzer în 2002 pentru felul în care a relata