Celor aproape 3.000 de oameni care au pierit in 11 septembrie 2001 pe frontul ciocnirii civilizatiilor, din cauza unui principiu interpretat eronat, ca intr-un spatiu destinat unei biblioteci nu poate functiona decat una singura, America le este inca datoare.
Nu are nicio importanta daca mortii au crezut ca democratia, drepturile omului si capitalismul sunt singura alternativa ideologica pentru natiunile contemporane, atata vreme cat alti morti, in numele carora Americii i-a fost tras presul de sub talpi, considerau ca diferentele de ordin cultural si religios nu trebuie sa impiedice restul lumii sa se dezvolte cum o taie capul.
Nimic nu justifica, desigur, monstruozitatea in urma careia planeta s-a transformat intr-un loc nesigur. Este teribil de periculos sa faci concurs intre drame, insa nu pot sa nu-i bat Americii obrazul. Patria libertatilor isi conserva in continuare statutul asezandu-se mai presus de natiuni, ignorandu-le aspiratiile, sau cum s-or numi ele - particularitate, independenta, enclavizare - atata vreme cat ele vin in contradictie cu tendinta sa hegemonica.
In continuare, pe Pamant se moare de foame sau de glont langa puturi de petrol, in numele acestora. Sute de miliarde de dolari sunt cheltuite in arta razboiului pentru resursele subsolului, in loc sa fie investite in energie verde. In zece ani, America a avut timp sa lupte impotriva terorismului impunand restului lumii restrangerea unor drepturi civile, insa n-a pornit alternativa, desi ii era la indemana.
Forumurile politice in cadrul carora sefii de stat croseteaza sosete la umbra multinationalelor nu se termina niciodata cu rezolutii privind evitarea asasinarii prin foamete sau virusi, ci consolideaza status-ul geopolitic.
Americii ii este in continuare lene sa renunte la ipocrizie, desi presedintele sau a primit Nobel-ul pentru Pace.
