Amintiri. Oana ne arată fotografii din copilărie, într-una dintre ele, alături de mama şi de naşa ei, în vacanţă, la Neptun Relaţie. Oana Sîrbu şi Robert Turcescu sunt împreună de şapte aniCât de mult ţi s-a schimbat viaţa, după ce a apărut Alex Stelian?
Total. Eu nu mi-am dorit foarte tare să fiu mamă la 20 de ani, şi nici nu s-a întâmplat, că probabil aş fi fost. Atunci eram o adolescentă... întârziată. Şi acum, cei care nu mă cunosc foarte bine nu mă înţeleg. Am o natură mai boemă şi solitară. Sunt singuratică, mai introvertită şi, sincer, mă sperie tot ce se întâmplă în societatea asta modernă. Chiar mă sperie la propriu!
Ce anume te sperie?
Agresivitatea şi zgomotul, ritmul ăsta în care toată lumea e şi nu e nevoită să alerge. Eu, dacă sunt nevoită să alerg, mă împiedic, cad, scap totul din mână. Nu-mi iese nimic dacă nu-mi dai ritmul în care am fost obişnuită. Alex, fiul meu, mă disciplinează şi mă face să înţeleg importanţa sfertului de oră. Înainte o lălăiam cu cafelele, cu telefoanele, acum trebuie să fiu mult mai „ritmată". Şi în relaţia cu Robert am învăţat să fiu, cât de cât, mai fermă, mai categorică şi mai organizată. Asta cred că nu-i place la mine, că uneori fac lucrurile pe jumătate. Pentru că mă plictisesc şi n-am chef... Nu spăl nu ştiu ce, nu aşez farfuriile nu ştiu cum. El e tipicar. Din cauza asta nici nu locuim non stop împreună, n-aş putea la vârsta asta să mă mai înveţe cineva cu ce se taie pâinea (râde) Cum, ai tăiat portocala cu cuţitul de pâine? Oamenii, când trăiesc o bună perioadă de timp fără pereche, se obişnuiesc aşa. Spui: „Vai, ce mi-e dor de tine" şi, când vine omul în casă: „nu te-ai şters", „n-ai stins lumina" (râde). Săracu', deja ştie, se descalţă, primul drum e la baie, să se spele pe mâini. „Băi, dar abia m-am spălat pe mâini". „Da, da' ai fost cu liftul, cine ştie câţi au fost cu liftul?"
Voi
