Dupa o documentare serioasa si toate rezervarile facute din tara, inclusiv pentru toate cele cinci trenuri cu care a calatorit, Dana a trait India pe strazi, in mijlocul bazarurilor aglomerate, al manifestatiilor, al saraciei, al mirosurilor exotice de condimente si al unei explozii de culoare in vestimentatia oamenilor - ca pe o experienta absolut uluitoare si surprinzatoare in aceleasi timp.
"Nu ma asteptam sa vad atat de multi oameni dormind pe strazi. Cand vezi un documentar ai senzatia ca poate operatorul, regizorul, au ales o anumita zona, ca sa scoata in evidenta aceasta latura a Indiei. Dar de fapt, oameni saraci, care dorm pe strada, sunt aproape peste tot. Si aglomeratia nu ai cum sa o vezi in poze. Nu ai cum sa auzi claxonul continuu al Indiei. Ei in trafic nu semnalizeaza, claxoneaza, astfel incat sa-i avertizeze pe ceilalti ca sunt in spate, in stanga, in dreapta. De multe ori India este un exercitiu care te oboseste psihic si fizic. Ziceam ca daca India ar fi un film, ar fi un film european, pentru ca te rascoleste, te lasa pe ganduri, cu intrebari fara raspuns. Daca India ar fi un sport, ar fi un sport extrem, pentru ca traiesti cele mai puternice senzatii, de la suferinta la extaz", spune vedeta, care, desi s-a intors de cateva zile, inca mai lasa toate experientele sa se aseze in sufletul ei.
Plecind din Delhi intr-un circuit cu trenul in Rajasthan, Dana a ajuns la Agra, a vizitat Taj Mahalul iar in aceeasi zi seara a plecat spre Jaipur, pentru doua nopti. "Recunosc ca abia in Jaipur, dupa ce am vazut fortul, dupa ce i-am intalnit pe toti acei indieni minunati care voiau sa faca poze cu noi, care ne zambeau, care se bucurau sa dea mana cu noi si atat, cu femeile lor imbracate in cele mai spectaculoase combinatii de culori, dupa ce am vazut privelistea de sus a orasului, abia atunci am zis: "Da, acum inteleg ce inseamna
