Zgârcenia endemică a informaţiilor de la Cotroceni (“semnarea unor acorduri bilaterale”) lasă în ceaţă raita în SUA a preşedintelui Băsescu, îngăduind speculaţii. Nici site- urile Casei Albe ale Departamentului de Stat nu menţionează vizita, dar nu e exclus ca Obama sau vicele Biden să-şi găsească o fereastră în program, pentru un ceai şi un pişcot cu oaspetele român, care jinduieşte de atâţia ani să fie şi el primit la White House, că dă frumos în Curriculum Vitae. Se pare însă că vizita e legată doar de chestiuni militare, în primul rând de încheierea formalităţilor privind scutul antirachetă. E, astfel, încă un pas prin care România se înscrie fără rezerve în siajul militar al SUA, în care navighează de multă vreme (Irak, Afganistan, manevre militare comune, baze militare pe teritoriul nostru etc), spre deosebire de vecini mult mai reţinuţi în expunerea trupelor în teatrele de război şi angajarea de mari resure financiare. Este de amintit şi preferinţa categorică a lui Traian Băsescu pentru achiziţionarea de avioane second hand F16, ceea ce nu e de neglijat în contextul dificultăţilor economice ale SUA, în dauna ofertelor de avioane produse în UE, opţiune care n-are cum primi aplauze de la partenerii europeni ai României.

Fără îndoială, ar fi fost de dorit ca vizita să fie temeinic pregătită şi să aibă - e criză! - un pronunţat caracter economic. Mai ales că zvonistica include faptul că lobby-ul nedisimulat pro Roşia Montană Gold Corporatin al lui Traian Băsescu serveşte pe deplin interesele unui miliardar american, aflat în spatele companiei şi deosebit de influent la Washington. În condiţiile interminabilei crize, vizita ar fi trebuit să vizeze în primul rând dezvoltarea raporturilor economice, departe azi de dinamismul aşteptat. Mari întreprinzători americani îşi amână afacerile pe Dâmboviţa, alţii şi le relochează pe la vecini cu regim fiscal mai pri