Faptul că detronarea ei este prevestită atât de des este, poate, un indicator al supremaţiei SUA, ca lider economic global. În 1956, ruşii i-au informat, politicos, pe vestici că "istoria este de partea noastră. Vă vom îngropa". În anii '80 însă, istoria a părut să ţină cu Japonia. Acum se pare că este de partea Chinei, scrie The Economist.
Care au fost cele mai mari puteri economice ale lumii şi cum va arăta clasamentul în 2030
Sursă: The Economist, care preia estimările lui Arvind Subramanian
Aceste profeţii se autoanulează, după cum explică Larry Summers, fost consilier pe probleme de economie al preşedintelui american Barack Obama. Ele se dovedesc a fi false în mare pentru că SUA le ia în serios şi apoi ia măsurile necesare pentru a le putea sfida. "Atât timp cât suntem îngrijoraţi de viitor, viitorul va fi mai bun", a declarat Summers, cu puţin timp înainte de a părăsi Casa Albă.
Discursul său este citat în volumul Eclipse, o nouă carte semnată de economistul Arvind Subramanian, de la institutul Peterson pentru economie internaţională. Subramanian susţine că puterea economică a Chinei va pune în umbră SUA mult mai repede decât se aşteaptă mulţi economişti. Mai mult decât atât, el neagă faptul că profeţia s-ar autoanula pentru că, în cazul în care SUA ar lua în serios această ameninţare, tot ar fi prea târziu pentru a mai schimba mersul lucrurilor.
El spune că, în mare, avântul Chinei se bazează pe trei mari piloni: demografia, convergenţa şi "gravitaţia". Din moment ce China are o populaţie de peste patru ori mai mare decât cea a SUA, nu trebuie să producă, per capita, decât un sfert din cât se produce în Statele Unite. De fapt, Subramanian susţine că, în acest moment, China este deja cea mai mare putere a lumii, dacă se ia în considerare faptul că preţurile sunt foarte mici datorită intervenţiei statului. Aşa mare cum este în
