Daca si presedintele se roaga in fata crizei Cerului si la marile economii ale lumii, sa le tina Dumnezeu in putere, atunci ce pretentii sa mai avem de la un popor care, inca, crede intr-o masura covarsitoare in Dumnezeu si in Biserica?
El nici macar nu se mai roaga, ci doar asteapta cu mana si gura intinse sa-i cada, sa-i vina si sa i se dea. Pentru ca asta insemna a se ruga la romani - a astepta cu fruntea plecata si stand degeaba sa vina ajutorul ceresc peste tine.
Tocmai pentru ca am dubii in legatura cu credinta autentica a majoritatii in Dumnezeu, si ajutorul invocat si asteptat de la Cel de Sus este pe masura educatiei si traditiei noastre. La noi fiind vorba, mai degraba, de un mimetism religios exacerbat decat de un viu sentiment al credintei, nici rugaciunea nu imbraca decat forma mercantila a omului - dorinta de a si satisface nevoile si interesele sale individuale. Nimic despre propria vointa, niciun cuvant despre puterea si vointa proprie de a lupta impotriva greutatii crizei.
Va puteti intreba ce este rau in a te ruga lui Dumnezeu pentru ajutor in fata crizei economice? In principiu, nimic. Un om simplu, fara putere de decizie la cel mai inalt nivel al tarii, poate accepta si se poate impaca in sine cu faptul ca rugaciunea este arma sa de lupta impotriva irationalului crizei. In schimb, cand rolul, imaginea si functia sa sunt maxime, din punctul de vedere al expunerii, atunci presedintele nu isi mai poate permite sa spuna altceva decat ca se fac toate eforturile pentru succes.
"(...) guvernarea noastra in continuare se va desfasura sub egida prudentei. Stim ce avem de facut in situatia in care se deterioreaza mediul economic in Europa. Suntem pregatiti si ne rugam la Dumnezeu si la Germania, Franta, Italia, Spania, care sunt pietele pe care noi exportam, sa-si mentina un nivel de crestere acceptabil pentru
