Dintre toate popoarele pământului, nu cred că ne întrece vreunul la pasiunea de a ne vorbi de rău ţara. Am dezvoltat o adevărată voluptate a autodenigrării, astfel încât a devenit de bun gust să-ţi exprimi dezgustul faţă de ţara asta cât mai tare şi neapărat cu cât mai mult public în jur.

Desigur, această atitudine are multe explicaţii, dintre care mă voi opri doar asupra uneia. Cel care se autoflagelează astfel gândeşte pesemne că se extrage din gloată, că pune un cordon sanitar între el şi restul lumii, că este mai bun decât ceilalţi. Ca şi cum dacă îşi exprimă dispreţul faţă de "ţara asta de ţigani, manelişti şi mâncători de seminţe" sau dacă vorbeşte superior şi cu scârbă de "Românica", el ar deveni automat lord englez.

Spirite ciclotimice, luăm însă foc dacă cineva ne vorbeşte de rău ţara. Ceea ce nouă, românilor, ne e nu doar permis, ci şi indicat, lor, străinilor, le este deplin interzis. Vedem roşu în faţa ochilor dacă bulgarii sau, mai rău, ungurii ne fac ţigani, dacă italienii ne fac curve sau dacă francezii şi englezii ne fac cerşetori.

Am urmărit reacţiile la emisiunea de umor de la postul franţuzesc Canal +. Două marionete spun ceea ce auzim zilnic din gurile noastre bogate: că românii nu se spală, că am invadat lumea cu cerşetori, că Bucureştiul este o pubelă. Fireşte că nu este acesta adevărul, dar când sunt probleme grave de interes naţional, nuanţele sunt luate ca semne de slăbiciune, nu-i aşa? Încerc doar să remarc că nu toţi românii sunt păduchioşi, ci doar cei care au păduchi, că nu toţi românii sunt nespălaţi, ci doar cei care nu se spală, la fel de bine cum nu toţi francezii sunt tâmpiţi, ci doar cei care fac glume tâmpite. Şi că Bucureştiul este frumos dacă ai timp să te dai jos din maşină şi s-o iei pe străduţe.

De menţionat că emisiunea s-a difuzat pe 6 septembrie, înainte de meciul România-Franţa. Sunt convins că nic