Cei care ştiu incantaţiile din străbuni nu prea le spun străinilor, pentru că şi-ar pierde efectul. Dacă un descântec este divulgat şi preluat greşit, demonul se eliberează şi porneşte urgia.
Era aproape seară, iar uliţa satului Runcu Mare, situat în inima Ţinutului Pădurenilor, e pustie. Doar o pădureancă, îmbrăcată în straiele-i viu colorate în care a venit de la biserică, se îndreaptă spre malul pârâului care curge pe lângă drum.
Alege câteva pietricele din apă şi le pune în mâna stângă. Cu mâna dreaptă, în timp ce murmură ceva neinteligibil, ia apă din rău îşi dă pe frunte, apoi aruncă una dintre pietricele. Repetă gestul până când în palma stângă nu mai are nicio piatră. Îşi face o cruce, se ridică şi pleacă. Nu vrea să spună ce anume a făcut la malul râului. "Mă doare capu’ rău de tot, de cîteva zile-ncoace. Acuma tocmai am scăpat de durere". Femeia se scuză că are oaspeţi şi pleacă spre gospodăria ei.
Dezvăluirea unui mare secret: "Soare săc la mine-n cap"
Ore de insistenţe şi căutări prin satul răsfirat şi, până la urmă, secretul e dezvăluit. Pădureanca de lângă apă şi-a făcut descântecul numit "De soare sec". Ana Popa are 93 de ani şi spune că, la vârsta ei, nu mai simte nici măcar durerile de cap, aşa că nu pierde nimic dacă spune cum se procedează: "Când mănânci seara pă sfinţitu’ sorelui prinzi Soare săc. Te doare capu’ rău de tăt.
Atunci, a doua sară, tătă pă sfinţitu’ soarelui, meri în dunga apei, iei tri sau nouă pietri într-o mână şî spui.
Ştiinţă interzisă bărbaţilor: doar femeile ştiu cu adevărat să descânte
George Poanta nu-şi arată aproape deloc cei 86 de ani ai săi. A fost tot timpul curios când a venit vorba de bancuri, colinde vechi şi descântece. Bancuri şi colinde ştie cu duiumul.
Descântecele nu le stăpâneşte însă: "Femeile stau mai mult pă lângă casă p-aici. Noi merem la lucru tătă zâua. Nevasta mea,
