Pentru calatorul atent la detalii, un drum cu masina la sfarsitul verii, de la frontiera de vest a Romaniei, spre Occident, ofera informatii interesante. Ajunge sa alegi, in mod aleator, orice benzinarie sau parcare din Ungaria, Slovenia, Austria, nordul Italiei, sudul Frantei, Spania si sa asculti vocile.
Statistic, prima limba pe care ai sansa sa o auzi este romana. Majoritatea clientilor sunt romani. Un adevarat exod romanesc se intinde pe autostrazile vest-europene.
Aproape toate masinile acestora sunt inmatriculate in Italia, Spania sau Franta, nu in Romania si sunt pline de conationalii nostri care se intorc in tarile de adoptie dupa o vacanta in tara de origine. Majoritatea sunt tineri, sau cel putin "in putere", multi sunt familisti si, desi nu sugereaza inclinatii intelectual-academice, radiaza energie si forta de munca.
Toti merg intr-o singura directie: spre Vest. Eruditii de la SNSPA i-ar putea "incadra", in savantele si inutilele lor analize sociologice sau politologice, in "straturile inferioare ale clasei de mijloc" sau in "straturile superioare ale clasei muncitoare".
Problema nu se limiteaza la impresiile de pe autostrazi. In aproape orice oras din Spania si Italia, in orice perioada a anului, prezenta semnificativa a romanilor iese imediat in evidenta. Din punct de vedere empiric, estimarile privind comunitati romanesti de un milion de persoane in fiecare dintre cele doua state sunt, cel putin, rezervate. Daca adaugam comunitatile romanesti din alte state europene, plus plecarile spre multe alte destinatii extra-europene, ajungem usor la cel putin 4 milioane.
Din cifra de 23 de milioane acceptata pentru anul 1989 trebuie sa scadem insa si cifra aferenta declinului demografic din ultimii 22 de ani.
Avem motive sa asteptam cu nerabdare rezultatele recensamantului populatiei care v