Kalev Leetaru este unul dintre oamenii de ştiinţă care activează într-un câmp de studii relativ recent, numit „culturomics" - o traducere aproximativă ar fi „culturomie" - care se ocupă cu studiul culturii umane pe baza colectării şi analizei unui număr extrem de mare de date.

Pornind de la o bază de date alcătuită din trei arhive de ştiri - cea a cotidianului american The New York Times din 1945 până în 2005, cea a Sumarului de Programe Globale (SWB) din perioada 1979-2010 şi cea a articolelor în limba engleză de pe site-ul Google News - cu un total de 100 milioane de articole, Leetaru a purces la lucru.

Primul pas a fost examinarea tonului şi al conţinutului emoţional al ştirilor respective: cercetătorul a cerut unui „supercomputer" cu o capacitate de calcul impresionantă (8,2 trilioane de operaţiuni pe secundă) să analizeze conţinutul întregii baze de date din punct de vedere emoţional - căutând cuvinte precum „drăguţ", „îngrozitor", „oribil", împărţind astfel ştirile în unele pozitive şi altele negative.

În al doilea pas, Leetaru a creat o hartă geografică şi istorică a informaţiilor, stabilind legăturile dintre ştiri, conţinutul acestora şi locurile în care au avut loc evenimentele relatate.

Prezicerea revoluţiilor

Leetaru a fost surprins să descopere că graficele generate în legătură cu „primăvara arabă" au scos la iveală că evenimentele din ţările nord-africane ar fi putut fi prezise relativ corect şi înainte ca ele să aibă loc; astfel, tonul media din şi referitor la Egipt a devenit, în luna care a precedat demisiei preşedintelui Hosni Mubarak, deosebit de negativ - atingând un nivel atât de mic cum nu s-a mai întregistrat decât de două ori în istoria ţării, şi anume cu ocazia intervenţiei americane în Kuweit în 1991 şi cu cea a invaziei Statelor Unite în Irak, în 2003.

Leetaru este de părere, conform BBC, că sistemul său ar