As comite o mare nedreptate daca nu i-as recunoaste domnului Ponta o mare calitate: consecventa. Domnia sa este ridicol cu o consecventa uluitoare si nu pierde nicio ocazie, dar absolut nicio ocazie in acest sens. Iar ultimul exercitiu, cel cu plangerea penala impotriva presedintelui, acuzat de santaj si instigare la abuz in serviciu, a fost de-a dreptul magistral.
Din tot discursul sau inflacarat de pe scarile Parchetului de pe langa ICCJ eu n-am inteles un lucru: care ar fi proba santajului la care a fost supus si care ar fi fost abuzul comis impotriva domniei sale. Mai precis: cum poate fi stabilita o legatura cat de cat probata intre refuzul regionalizarii si controlul ANAF si de ce a fost acesta un abuz cat timp s-a desfasurat absolut procedural, a durat putin si s-a incheiat favorabil pentru Victor Ponta? Nu vad decat o coincidenta temporala, dar care nu poate servi drept proba, si niste suspiciuni pe care Victor Ponta ar fi trebuit sa fie primul care sa le doreasca inlaturate oficial.
Pe logica liderului PSD, toti politicenii care la un moment dat sunt anchetati pentru ceva, de Parchet, de ANAF, de politie, de ANI sau de orice alt organism de control pot invoca o controversa politica a momentului drept cauza a acelui control. Adica orice verificare a unui poltician este un santaj si un abuz, adica o prostie periculoasa.
Domnul Ponta zice ca e treaba procurorului sa gaseasca probe. Asa e, insa numai pornind de la niste indicii temeinice pe care le ofera reclamantul, indicii care l-au facut, de altfel, sa depuna plangerea. Daca de te duci la Parchet sa reclami ca ai fost lovit, nu te baga nimeni in seama daca nu aduci un certificat medico-legal, daca nu ai macar o vanataie, o zgarietura. Ei bine, domnul Ponta nu a aratat nicio vanataie si nicio zgarietura, iar procurorul care a primit plangerea nu le poate inventa.
