Şchioapătă la fiecare pas, tremură sub picurii reci şi grei ai ploilor şi rabdă zile întregi de o foame cruntă, care le roade trupurile costelive. Resturile aruncate de la balcoane sau descoperite în gunoaie nu le sunt suficiente sutelor de câini maidanezi din Timişoara. Nici mângâierile pasagere ale oamenilor. Mulţi au fost aruncaţi în stradă chiar de către stăpânii lor. Alţii s-au născut „orfani”. O mână de oameni încearcă să le găsească noi stăpâni, care să îi îngrijească, iubească şi să îi facă să uite că au fost ai nimănui. Pentru că timişorenii nu i-au vrut, unii şi-au găsit cămine tocmai în Germania. Cei care nu îşi găsesc familii sunt sterilizaţi. Să nu aibă şi puii lor aceeaşi soartă...
Maidanezii – parte din peisajul urban timişorean
Îi vezi la fiecare pas, pe lângă magazine, fabrici sau scări de bloc, lângă ghenele de gunoi. Sunt slabi şi flămânzi. Unii au răni grave cu care parcă s-au obişnuit. Le lipsesc ochi, lăbuţe sau urechi. Alţii târâie lanţuri grele după ei, lanţuri care le-au intrat adânc în carnea gâtului. Sunt sute de câini comunitari şi încă mult mai mulţi pisoi fără stăpân în Timişoara, oraş candidat la capitală culturală europeană... Se hrănesc cu ce găsesc, când au noroc. Unii sunt loviţi de maşini, alţii devin ţinta puştilor care vor să facă pe durii. Le dau foc, le leagă petarde de cozi, îi aruncă în apă, testându-le capacitatea de a supravieţui. Bătălia este rar câştigată de animăluţele-cobai... Pentru unii, nu destui, salvarea vine din partea zecilor de voluntari şi membri ai Asociaţiei Pet Hope, care se străduie să îi facă bine şi să le găsească un cămin. Nu reuşesc de fiecare dată... „Iubim animalele. Şi de aici încep unele dintre cele mai frumoase bucurii şi împliniri pe care le trăim, dar totodată şi calvarul nostru. Bucurii? Fiecare animal salvat din ghearele morţii, din chinuri inimaginabile, cărui
