Lucian (30 ani) s-a apucat de fumat la 16 ani. Într-un week-end, un coleg de şcoală, fumător, l-a sunat să iasă în oraş, iar pe drum Lucian i-a cerut o ţigară. Nu prea i-a plăcut, dar şi-a luat şi el un pachet ca să poată fuma în timpul filmului.

A doua zi, când a plecat la şcoală, şi-a aprins încă o ţigară, l-a luat ameţeala, i-a plăcut şi de atunci a fumat în fiecare pauză. Timp de doi ani s-a ferit de părinţii lui. La 18 ani, într-un moment de nervozitate, şi-a aprins ţigara de faţă cu tatăl lui.

„Tata nu mi-a zis nimic atunci, doar s-a mirat că fumez. De altfel, şi el era fumător şi când eram mic mă lăsa să mă joc cu pachetele de ţigări şi cu chiştoacele. M-am apucat de fumat pentru că mă simţeam mai interesant. Mi se părea că dă bine în faţa fetelor şi era un semn de maturitate şi de masculinitate şi în faţa băieţilor. Asta văzusem şi la unchiul meu şi-mi plăcea foarte mult mirosul de tutun amestecat cu cel de parfum", spune Lucian.

Tutunul, „simbolul" succesului

Copiii care se apucă de fumat fac asta de regulă pentru a se simţi mai apreciaţi şi pentru a atinge un anumit grad de succes pe care-l observă la adulţi. Astfel, integrarea în anumite grupuri se poate face mai uşor. „Ce observă adolescentul? Că persoanele adulte pe care le percepe ca model au diverse beneficii: sunt atractive pentru sexul opus, au bani, sunt respectate, au telefoane, îmbrăcăminte, maşini frumoase.

Aceste persoane fumează, iar adolescentul începe să creadă că fumatul este un simbol al bunăstării şi fericirii", explică Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului pentru renunţarea la fumat din cadrul Institutului „Marius Nasta", Bucureşti. Prin urmare, el crede că dacă se apucă de fumat va fi, la rândul lui, perceput ca o persoană de succes. Unii constată că, într-adevăr, sunt acceptaţi în gaşcă, merg împreună în cluburi, la petreceri şi nu mai sunt singuri în