Ceea ce nu îşi doreşte este destul de evident: nu vrea o „uniune de transfer", nu vrea punerea în comun a datoriilor şi nici ruperea zonei euro. De aceea este din ce în ce mai greu de descifrat cum se poate lua o decizie şi care este scopul politicii europene a Germaniei, scrie The Economist.

Berlinul pare a fi plin de entuziasm atunci când vine vorba de refacerea Uniunii Europene: scoaterea de obligaţiuni europene comune, renegocierea tratatelor UE, chiar crearea unei Europe federale. Problema este că este foarte greu de anticipat dacă vreunul dintre aceste lucruri se va întâmpla. Obstacolele la schimbările fundamentale sunt atât de mari, mai scrie The Economist, încât liderii europeni au tendinţa mai degrabă de a încerca să se descurce în situaţia dată, decât să încerce ceva nou. La prima vedere, politcienii germani par a fi decişi că a venit, din nou, vremea reformării instituţiilor europene.

Euro-federaliştii germani s-au trezit după un somn lung, de aceea nu este o surpriză faptul că Joschka Fischer, unul dintre politicienii verzi cu ştate vechi, a cerut formarea „Statelor Unite ale Europei". Şi mai frapant este faptul că Gerhard Schröder, fostul cancelar german social democrat, a folosit aceeaşi sintagmă, la fel şi Ursula von der Leyen, ministrul muncii şi unul dintre fruntaşii creştini-democraţi. Schröder a fost în Bruxelles împreună cu alţi foşti lideri europeni (Felipe Gonzales din Spania, Guy Verhofstadt din Belgia şi Matii Vanhanen din Finlanda) şi a cerut obligaţiuni europene, puteri pentru ca UE să crească taxele, „bunuri publice pe tot teritoriul Europei" şi o „federaţie" europeană.

Desigur aceste idei vin în întâmpinarea unui euroscepticism în creştere pe tot teritoriul UE. Şi guvernul german se gândeşte să dea o nouă faţă instituţiilor europene. Cancelarul Angela Merkel spune că redeschiderea tratatelor nu este un tabu, iar ministr