Anul 1981, în Uniunea Sovietică, Leonid Brejnev este preşedinte şi armata sovietică este activă în Afganistan, unde luptă împotrivă talibanilor. Presa rusească nu e liberă, nici informată despre cele mai elementare întâmplări care se petrec într-o societate deschisă. Află sau publică numai ce vrea Kremlinul. Nu este vorba de accidente nucleare sau tensiuni în sânul Partidului Comunist, ci despre informaţia care e la îndemâna orcărei prese care se respectă, adică vizita unui şef de stat într-o altă ţară.

Treizeci de ani mai târziu, în 2011, în cealaltă parte a lumii, Barack Obama e preşedinte şi armata americană e activă în Afganistan. Luptă cu acelaşi duşman, la fel ca ruşii în 1981, care nu a fost învins nici după trei decenii. Presa americană, odată respectată şi admirată în lumea întreagă, a făcut ciocul mic, să folosim o expresie autentică din limba română.

Exagerăm, bineînţeles, cu scopul de a demonstra cât de mult s-au schimbat lucrurile în rău în Europa şi în Statele Unite în privinţa democraţiei şi a presei.

Preşedintele României face o vizită în Washington, prima sa vizită din 2005, la aliatul (lui) cel mai important din lume şi aproape că nu ştim nimic cu două zile înainte de nepomenita vizita. Cea mai banală dintre toate ştirile pentru un ziarist - o vizită de lucru a unui şef de stat într-o altă ţară - a devenit o taină, ca o ştire de investigaţie. Ziariştii trebuie să folosească mijloace neortodoxe să afle informaţii despre un subiect de rutină.

Ce nu ştim:

Nu ştim scopul vizitei, în afară de bla bla bla-ul „pentru a finaliza unor acorduri bilaterale între România şi Statele Unite"

Nu ştim cu cine se întâlneşte

Nu ştim de cine este însoţit

Nu ştim cât durează vizita

Nu ştim de ce vizita are loc acum

Ambasada americană la Bucureşti nu a dat nici un comunicat (e drept că se mută în Băneasa),