Martie, 1951, Republica Populară Română. Decret: ,,Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în acele centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului, în RPR".
S-a luat atunci decizia îndepărtării categoriilor sociale considerate periculoase pentru comunişti, între care: chiaburi, fermieri, proprietari preoţi, oficialităţi demise, industraşi, activişti politici pentru drepturile cetăţeneşti etc. S-a umărit de asemenea, "igienizarea Banatului", prin înlăturarea pe criterii etnice a sârbilor, germanilor, aromânilor, dar şi a refugiaţilor basarabeni şi a rudelor acestora. În jur de 45.000 de oameni au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în câmpia Bărăganului, o întindere subdezvoltată şi foarte puţin populată.
A existat o fetiţă care, neînfricoşată de zmei, balauri, văjitoare sau fantome, se speria de cuvinte cu mult mai misterioase şi mai terifiante, rostite cu groază de cei mari: "Bărăgan" şi "a ridica". Mai târziu, avea să povestească: "«Cred că la noapte mă vor ridica şi pe mine», l-am auzit pe tata spunând şi, fără să mi se explice, am înţeles că era anunţul celei mai mari nenorociri care i se putea întâmpla. (...) Se spunea «Au fost duşi în Bărăgan» sau «Nu se mai întoarce el din Bărăgan», şi eu îmi închipuiam un fel de bolgie, o groapă mare în care erau aruncaţi de-a valma, de nişte forţe necunoscute, dar nemărginit de puternice, tot felul de oameni ale căror greşeli nu le înţelegeam şi pe care toată lumea îi plângea ca pe morţi". Fetiţa aceea era Ana Blandiana, cea care mai târziu a scris aceste rânduri în proza intitulată "Proiecte de trecut". Volumul de nuvele reunite sub acest titlu a apărut în 1982 şi inserează poveşti din realitate p
