Doar câteva familii mai trăiesc în casele răsfirate ale satului Ursici, una dintre cele mai izolate aşezări din judeţ. Departe de orice urmă de modernitate, oamenii din Ursici îşi duc viaţa ca strămoşii daci. Sunt stăpânii pădurilor din locurile neumblate.

Una dintre cele mai izolate comunităţi din zona Hunedoarei trăieşte, după propriile reguli, în Ursici, un sat de munte apărut cu secole în urmă, la mijlocul distanţei dintre cele două capitale din vremea dacilor: Sarmisegetuza Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Povestea oamenilor care supraviețuiesc izolați de civilizație, pe tărâmul dintre nori

FOTOREPORTAJ: Satul unde timpul a înţepenit în legendele cu daci şi romani

FOTOGALERIE: Supravieţuiesc izolaţi de civilizaţie, în vechile cantoane ale mocăniţei

EXCLUSIV: Imagini de colecţie cu mahalalele municipiului Hunedoara, oraşul coloniilor muncitoreşti din primii ani ai comunismului

Oamenii din Urisci şi-au construit casele din lemn pe culmile munţilor, deasupra pădurilor de fag, molid şi mesteacăn, la capătul unor poteci care unduiesc necontenit prin întunecimea pădurii, care se bifurcă de mai multe ori, pentru ca aşezarea să fie ferită de străini. Îşi îngroapă morţii în curte, la drum, împodobindu-le crucile cu flori şi ciucuri de lână, iar la naştere le aşteaptă pruncilor ursitoarele, chemate să prezică firul vieţii fiecăruia.

CLICK PE IMAGINI PENTRU FOTOGALERIE

Cea mai sigură cale spre sat este un drum forestier îngust şi greu accesibil, mărginit pe alocuri de adevărate prăpăstii. De la poalele muntelui şi până la prima casă din Ursici, locuită de o familie de crescători de vaci, sunt cel puţin zece kilometri, iar de aici până la următorul cămin din sat care încă nu a fost părăsit de stăpâni mai trebuie străbătuţi aproape doi kilometri.

„Doar patru-cinci case mai sunt locuite în sat