Dumincă 11 septembrie 2011, Londra. O frumoasă zi de vară târzie (sau toamnă timpurie), așa cum a fost și ziua de luni, 11 septembrie 2001.
Aparent, nimic nu s-a schimbat, capitala britanică este același oraș fascinant, o urbe a tuturor posibilităților, în care poți să trăiești cele mai diferite experiențe.
Dar dacă stau și mă uit în urmă și fac un bilanț al ultimilor 10 ani, aparențele se spulberă. Am simțit schimbarea imediat, după 11 septembrie 2001, când lucram ca jurnalist la BBC. A fost practic începutul sfârșitului pentru redacțiile de radio în limbi europene și o reorientare masivă a BBC World Service către lumea musulmană.
Ceea ce considerasem, și nu doar eu, a fi o schimbare epocală la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90 – căderea regimurilor comuniste din Europa – a devenit încetul cu încetul doar un eveniment istoric din ce în ce mai îndepărtat și mai puțin relevant.
În munca mea de jurnalist, odată cu războaiele din Afganistan și Irak, m-am izbit de pasiuni care erau absolut incompatibile cu profesia de reporter la BBC. Ele au coincis și cu perioada de restructurare a redacției române (2003 – 2004) și mi-au lăsat niște amintiri neplăcute.
În plan personal, 11 septembrie 2001 m-a făcut să-mi reorientez lecturile. Primele două cărți pe care le-am citit atunci au fost Sfârșitul istoriei și ultimul om, de Francis Fukuyama, și Ciocnirea Civilizațiilor, de Samuel Huntington, aceasta din urmă lăsându-mi o impresie profundă. Am citit foarte mult despre islam și civilizația musulmană, începând cu Koranul și în general am realizat cât de mică și provincială este lumea românească în ansamblul ei.
Pe 7 iulie 2005 orașul în care trăiesc – Londra – a fost lovit de un atac terorist, e drept de mult mai mică amploare decât cele de la New York din 11 septembrie 2001 și s-a deovedit că fundamentalismul islamic indigen e o realitat
