Manifestările comemorative de anul acesta s-au caracterizat printr-o maturizare a sentimentelor. Locul lacrimilor a fost luat de privirea încrezătoare spre viitor. Sursa: REUTERSc
A merge din orice parte a Manhattan-ului spre Ground Zero este ca şi cum ai veni cu metroul din Berceni până în Piaţa Romană. Cam 20-25 de minute, chiar mai puţin dacă prinzi cursele Expres. În dimineaţa zilei de ieri, cu câteva minute peste ora şapte, deşi peroanele metroului erau pustii, s-a făcut de două ori mai mult.
În primul rând, fiindcă garniturile de tren au sosit mai rar decât de obicei, atât din motive de securitate, probabil, cât şi din cauza programului de weekend, îmi explica un tânăr medic purtând uniforma pompierilor new yorkezi, care s-a înrolat în NYFD după ce a văzut grozăvia din septembrie 2001. MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Corespondenţă din America: Nici cerul nu a plâns la New York
În al doilea rând, fiindcă ieşirile la suprafaţă tangente locului unde se desfăşurau manifestările au fost închise, ocolirea pe sub pământ fiind, pentru mulţi dintre pasageri, un adevărat maraton de mai multe minute. Trebuie spus că nu toată lumea a coborât din metrou la staţia de lângă Memorial. Pentru mulţi, noaptea abia se încheiase, "plătind tribut" prin restaurantele deschise până la orele mici ale dimineţii.
Filtre şi baraje
Odată ajuns la câteva sute de metri de locul oficial de comemorare au apărut şi primele baraje ale poliţiei. Filtrele au funcţionat perfect, doar cei cu aprobare specială pentru această zi, reuşind, dupa controale minuţioase, să ajungă în preajma punctului zero al manifestării.
Libertate de exprimare
Sus, în faţa Capelei St. Paul fiecare se manifestă cum doreşte. Maşinile poliţiei barează calea unei …dubiţe, obsesia americană a acestor zile, dar se dovedeşte a fi doar un inconştient trimis la aprovizionare. Un gr
