Are 17 ani, este din Craiova şi cea mai mare dorinţă a lui este să poată să meargă pe propriile picioare, fără cârje, fără sprijinul părinţilor sau al prietenilor. Pentru Ionuţ Crăciun, care suferă de aplazie congenitală femur stâng, visul de a merge nesusţinut pare de nerealizat în prezent. Proteza permanentă, cu senzori, care să-i înlocuiască piciorul pe care nu l-a avut de când s-a născut, şi intervenţia chirurgicală înseamnă enorm de mult, 60.000 de euro.

De cum am pătruns în camera mică, de doar câţiva metri pătraţi, dintr-un cămin de nefamilişti de pe strada Putnei din Craiova, ne-a ieşit în întâmpinare un căţel. Pe canapea, în faţa unui calculator stătea liniştit un tânăr. La prima vedere îţi spuneai că este un puşti ca toţi ceilalţi de vârsta lui, prea procupat de internet, când ar putea, cu siguranţă, să-şi găsească şi alte îndeletniciri. Din păcate, fără voia lui, Ionuţ Crăciun este nevoit să-şi petreacă timpul mai mult în casă. Ieşirile lui sunt mai greoaie, doar cu ajutorul cârjelor şi, bineînţeles, însoţit de unul dintre părinţi sau prieteni. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrece în compania căţelului Nick sau în faţa calculatorului sau televizorului. Cel mai mult îi place să deseneze în creion. Asta când nu este la şcoală, fiind elev în clasa a X-a la Liceul „Henri Coandă“, specializarea informatică.

Un chin nesfârşit

Boala lui Ionuţ este pentru el şi părinţii lui o dramă. După ce l-a adus pe lume, mama sa, Niculina Crăciun, a devenit însoţitor permanent. Şi acum, când fiul ei mai are câteva luni şi îşi serbează majoratul, femeia îl însoţeşte la şcoală, la plimbare, în oraş. „Nu-l pot lăsa singur, îl duc la liceu, îl aştept. Dacă are nevoie la toaletă sau are ore în altă clasă, trebuie să-l ajut, fiindcă sala de clasă a lui este la etajul doi şi nu se descurcă singur. Tot timpul trebuie să fiu în preajma lui. Mi-aş dori t