Ioana Maria Vlas a renunţat la lupta cu Vîntu, izolându-se într-o comună de la poalele Făgăraşului. N-o mai interesează decât cum va fi ziua de mâine, dacă o să plouă sau nu.

Dacă nu e acasă, e la pescuit. Merge şi de două ori pe zi", spune vecina, scurmând cu privirea prin poarta curţii. Se întoarce şi faţa i se luminează. "Uite, v-am zis eu?", arată bătrâna către femeia în trening ce se apropie pe uliţă cu o undiţă în mână. E Ioana Maria Vlas, cea mai nouă locuitoare a satului Nou Român.

Ca să ajungi la Nou Român faci dreapta din drumul ce te poartă de la Sibiu către Braşov, pe o cale betonată care traversează Oltul peste un baraj din apropierea comunei Cârţa. Pe uliţele cu piatră prăfuită ale satului, toată lumea ştie să îţi arate casa verde, cu poartă din lemn şi stâlpi de beton, în care s-a mutat "doamna Vlas".

Dragoste la prima vedere

"Casa aceasta este a unei prietene, o foarte talentată pictoriţă. A moştenit acest domeniu şi,de când am venit aici prima dată, m-am îndrăgostit pe loc. Ia priviţi ce văd eu în fiecare zi", arată cu vorba rară Ioana Vlas către linia înaltă a Făgăraşilor ce răsar în faţa porţii. În satul în care mersul lucrurilor pare inexistent, Ioana Maria Vlas scrie, citeşte şi pescuieşte.

"Nu îmi fac absolut niciun fel de planuri.Ziua de mâine e cea mai importantă, dacă plouă, dacă nu plouă... Am pensie şi, mă rog, mă descurc cum pot". Nu se arată descurajată nici în faţa faptului că, la ţară, confortul locuinţei este mai redus. "Dar ce cusur are? Trebuie lemne, so what? Ne descurcăm", pufneşte Vlas.

Peşti pentru găini

"Aţi mai văzut astfel de găini nebune? Uite ce mănâncă la peşte. Căci eu peştii cei mari nu îi ţin. Îi aduc doar pe ăştia mărunţi, pentru găini", şi aruncă toată captura de pe baltă la găinile care se aruncă disperate la fiecare bibănel.

În Nou Român, Ioana Maria Vlas se trezeşte la cinci