Prilejul de a scrie aceste randuri imi aminteste de compunerile clasice despre ce am facut in vacanta, de belsugul de amintiri proaspete care navalesc in mintea oamenilor care au gustat din lipsa de griji, din frumusetea lumii care nu-ti cere nimic de la ea decat sa o privesti si sa te minunezi cat e de frumoasa, de frematatoare si de vie. Asta e vacanta mare de vara si asta ne-a oferit Via Claudia timp de 8 zile pe bicicleta.
Probabil ca ati auzit de zecile de mii de trasee de bicicleta amenajate in Vestul Europei, iar Via Claudia este prototipul, regina pistelor de bicicleta cu ai sai aproximativ 700 sute de km care pleaca din Ostiglia, langa Verona, trece Tirolul Italian de Sud, strabate Tirolul austriac si paseste in Germania pana la izvoarele Dunarii la Donauwörth.
Ideea de vacanta este simpla: trebuie sa iti doresti sa stai intre 8 si 10 zile toata ziua intr-o natura de munte proaspata si vesela cu temperaturi de vara necaniculara, sa vezi cu adevarat cat mai multe orasele si sate din mijlocul Europei intestate de flori si culori, sa simti in muschii atrofiati de birou ca inca mai curge sange pedaland prin paduri curate si sa inoptezi la tante Anne sau Marie in pensiuni cochete mandre cu ferestrele lor rosii de atatea muscate.
Am fost patru muschetari in aceasta excursie: eu, sotia mea, Augustina, colega mea, Monica si prietenul ei, Bogdan. Dupa parerea mea, patru este numarul ideal pentru cicloturism pe distante relative mari – suficient de mare ca sa asigure vivacitatea unui grup si suficient de concis ca sa permita coeziunea comunicarii, a intereselor de vizitat si a vitezei de deplasare. Iar bicicleta este mijlocul de deplasare ideal – esti cu capul afara fara granitele atat de banale ale unei masini si te deplasezi cu o viteza medie absolut sub controlul tau; mai ales cand esti la deal…
Monica, ne spui te rog frumos care ar fi
