Am ajuns în campusul Tăşuleasa Social pe un drum forestier, accidentat, decupat parcă dintr-o vedere veche. Afară ploua cu picături mici, dese şi reci, ca într-o lună de toamnă. Tot dealul Tăşuleasa era înconjurat de ceaţă. În poarta campusului, îmbrăcat într-un tricou negru pe care scria TĂŞU, Alin Uhlmann Uşeriu, preşedintele Tăşuleasa Social, omul care acum 10 ani s-a întors din Germania să facă în România un ONG, ne-a primit cerîndu-şi scuze pentru „vremea urîcioasă”.

O mînă de jurnalişti din betoanele bucureştene, aduşi în vîrful muntelui cu un 4x4, au venit să vadă noul proiect Tăşuleasa Social – o Pădure Pedagogică. Altfel spus, o suprafaţă de trei hectare în care toţi voluntarii care trec prin ONG învaţă, prin exemple practice, relaţia dintre om, pădure, animale şi apă. Sau relaţia omului cu lumea naturii, după cum ne spunea Alin în timp ce mergeam prin ploaie către pădure: „Nu ştiu cum şi de ce, dar omul, cînd creşte mare, îşi bate joc de apă şi de pădure. Pe una o umple de gunoaie, pe alta o taie. Cred că asta se întîmplă din cauza lipsei de educaţie. În această Pădure Pedagogică noi vrem să educăm tinerii, să le spunem cît de importantă este natura.”

Lecţia despre natură care nu se predă la şcoală

După ce am trecut de casa în care dorm voluntarii, am mers pe un drum construit cu pietriş spre prima lecţie – Apa. Voluntarii, conduşi de Alin, au construit aici o staţie de tratare şi epurare a apei care nu foloseşte nici un compus chimic, iar tinerii pot vedea cum apa care iese din fosa septică devine apă pură. Sînt în total 29 de elemente practice în acest parc. Trebuie vizitat. Asta este şi una dintre marile dorinţe ale lui Alin: „Aş vrea ca toţi copiii din România să viziteze această Pădure Pedagogică. Noi am facut aici ceva care să rămînă. Am curăţat multe albii, multe păduri, dar toate s-au murdărit la loc şi asta pentru un tînăr este