Încă din vremea Greciei Antice și până în zilele noastre există numeroase exemple documentate ale experiențelor la limita morții (NDE) pe care mii de oameni din toată lumea le-au avut de-a lungul veacurilor. Este vorba despre un fenomen considerat mistic, manifestat în sufletul omului, la granița dintre viață și moarte, pe care cercetătorii, în special neurologi, pretind acum că îl pot explica științific.

NDE reprezintă un sentiment de moarte, de părăsire a trupului, o călătorie înspre o lumină albă strălucitoare, dincolo de care se află un tărâm al fericirii și al compasiunii. Interesant este că, potrivit constatărilor oamenilor de știință, nu doar persoanele aflate în real pericol de moarte trăiesc experiențe la limita morții, ci și acei indivizi care doar cred că vor muri.

Potrivit neurologilor Dean Mobbs, de la Universitatea din Cambridge, și Caroline Watt, de la Universitate din Edinburgh, multe dintre fenomenele asociate cu NDE pot fi explicate biologic. Spre exemplu, pacienții cu sindrom Cotard, sau „boala morților vii", trăiesc cu impresia falsă că sunt morți, ca urmare a unor stadii avansate ale febrei tifoide sau a sclerozei multiple, ce îi lasă cu sechele la nivel cerebral.

Experiențele de extracorporalizare sunt și ele documentate ca manifestându-se în urma întreruperii ciclurilor de somn care preced imediat adormirea sau trezirea. De exemplu, paralizia în somn, senzația de a fi paralizat și totuși conștient de lumea exterioară, apare în cazul a 40% dintre oameni pe parcursul vieții și este asociată cu halucinații foarte aievea care pot avea ca rezultat senzația individului că plutește deasupra propriului trup.

Mai mult, un experiment din anul 2005 a indicat că experiențele de extracorporalizare pot fi declanșate și artificial prin stimularea joncțiunii temporo parietale drepte a creierului, sugerând că percepția confuză a informați