"Nu iau în considerare această posibilitate (n.red. - de scoatere a unei ţări din zona euro) deoarece cred că ar cauza un efect de domino care ar fi extrem de periculos pentru sistemul nostru monetar", afirma nu de mult cancelarul german Angela Merkel.
Totuşi, la numai o săptămână de la această declaraţie se vehiculează scenarii cu privire la reintroducerea drahmei, fosta monedă naţională a Greciei, iar guvernul de la Berlin pregăteşte un plan de susţinere a băncilor în eventualitatea în care statul elen intră în incapacitate de plată (default).
De altfel, îngrijorarea instituţiilor de credit cu privire la abilitatea unui guvern grec dispreţuit de alegători de a gestiona criza şi de a implementa măsurile de austeritate şi semnalele transmise de piaţa obligaţiunilor de stat nu putea trece neobservată de executivul german. Contractele credit default swap (CDS) pe cinci ani pentru asigurarea datoriilor Greciei au urcat cu 4,75 puncte procentuale, la nivelul record de 35%.
La pesimismul indus de pieţele de capital se adaugă nemulţumirile venite din partea parlamentarilor germani cu privire la nerespectarea planului de austeritate de către Grecia. De asemenea, criticile la adresa măsurilor promovate de guvern sunt tot mai ascuţite în rândul unui electorat care se opune eforturilor cancelarului Merkel de a preîntâmpina o divizare a zonei euro şi de a suplimenta fondurile alocate programelor de ajutor.
Toate acestea în condiţiile în care Germania, din postura de cea mai puternică economie de pe continent, participă cu cei mai mulţi bani în mecanismele precum EFSF şi din 2013 ESM cu ajutorul cărora sunt ajutate ţările cu probleme. Contribuţia Berlinului la pachetul de ajutor de 110 miliarde de euro stabilit în 2010 pentru Grecia se ridică la 22,4 miliarde de euro, mai redusă doar decât cea a FMI, de 30 de miliarde de euro. Mai mult, Germa
