Ce, era să dea el ordin firului de iarbă să crească? După seara de pomină, când francezii au relatat nu despre o construcţie ultramodernă, ci despre „un câmp de cartofi“, o luncă plină cu „muşuroaie de cârtiţă“, Oprescu s-a spălat pe mâini, arătând cu degetul spre constructor şi spre fratele Oprişan, ales să pună gazon după ce mai pusese în urmă cu ceva timp şi, tot aşa, o făcuse lată. Dar ia să ne imaginăm că iarba ar fi rămas înfiptă cuminte în teren (un nonsens pentru fratele Oprişan) şi nu s-ar fi împrăştiat la fiecare pas al jucătorilor: nu s-ar fi cocoţat Oprescu în rolul de zeu al Capitalei?

N-ar fi mimat dăruirea plină de umilitate faţă de bucureşteanul, evident, de rând? Nu s-ar fi pupat popular cu ţâncii, babele şi fanii înrăiţi ai fotbalului? N-ar fi călărit nonstop platourile de televiziune, ca să înţeleagă până şi liberalii ce va să zică un primar „independent“? Deocamdată, şmecheria îi dictează să stea cu capul la cutie şi să aştepte clipa prielnică în care să reapară cinic, relaxat şi, evident, independent politic. El ştie că nu are adversar. Ştie că balivernele lui, „miştourile“, zicerile fără perdea au trecere în cartier. Ştie că joaca de-a băiatul din popor care locuieşte în lux, agrementată cu un cârnat lung cât casa, Moşi Crăciuni alergând bezmetici pe străzi, ceasuri de aur - toate pentru bucureşteni! - adună saci de voturi spre care se uită visătoare întreaga opoziţie reunită, în frunte cu adolescentul Ponta şi tânărul Antonescu.

Citeste si despre:Arena Nationala, gazonul arenei, Romania-Franta, sanse de calificare, inaugurarea oficiala.

Ce, era să dea el ordin firului de iarbă să crească? După seara de pomină, când francezii au relatat nu despre o construcţie ultramodernă, ci despre „un câmp de cartofi“, o luncă plină cu „muşuroaie de cârtiţă“, Oprescu s-a spălat pe mâini, arătând cu degetul spre constructor şi spre fratele