“În primăvară, am luat legătura cu nişte cunoştinţe care lucrează de mai mulţi ani în Spania. Aranjasem ca în luna august să plec să muncesc cu contract pe perioadă determinată de 30 de zile. Totul a căzut după ce statul spaniol a decis să le interzică românilor posibilitatea de a lucra pe teritoriul său. În consecinţă, l-am dat în judecată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).” “În primăvară, am luat legătura cu nişte cunoştinţe care lucrează de mai mulţi ani în Spania. Aranjasem ca în luna august să plec să muncesc cu contract pe perioadă determinată de 30 de zile. Totul a căzut după ce statul spaniol a decis să le interzică românilor posibilitatea de a lucra pe teritoriul său. În consecinţă, l-am dat în judecată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).”
“Aveam aproape totul pus la punct. Cererea de concediu de odihnă aprobată pentru august, plus alte două luni fără plată, urmând să încasez, în Spania, un salariu de 2.500 de euro. Mai mult, am avut câteva confirmări, verbale ale unor joburi chiar de la angajatori din Spania. Deşi, de la începutul anului, oficialii spanioli ameninţau că vor să restricţioneze accesul românilor pe piaţa de muncă, nici eu şi nici angajatorii nu am crezut că întrun stat al Uniunii Europene se poate ca unui om, originar dintr-o altă ţară membră a comunităţii, să-i fie interzis dreptul la muncă doar pentru că e român.
Tot visul meu s-a spulberat în momentul în care, pe 22 iulie, statul spaniol a adoptat decizia amintită mai înainte. Angajatorul a refuzat să-mi mai trimită contractul de muncă, spunându-mi că nu vrea să comită o ilegalitate. Decizia Spaniei a fost apoi ratificată de către Comisia Europeană, care a considerat că este legală şi îndeplineşte toate condiţiile UE. Revoltat de acest lucru, am decis să mă adresez justiţiei europene pentru a-mi apăra dreptul fundamental la muncă şi am depus la C
