Câţiva sportivi cu dizabilităţi au declarat război sedentarismului, computerului şi televizorului şi se antrenează să devină stăpânii coşurilor în Europa.

1 /.

În sala de sport a Universităţii din Oradea se aud vâjâituri ca de roţi de bicicletă. O minge grea izbeşte sacadat podeaua. E meci, se duelează românii cu polonezii la Turneul Internaţional de Baschet în scaunul rulant "Maria". Liderul echipei noastre, Costi, îşi marchează strâns adversarul şi aşteaptă o greşeală ca să plece ca o săgeată pe contraatac.

Polonezii ratează aruncarea la coş, ai noştri încearcă să-i surprindă. Schimbă câteva pase şi se încurajează unii pe alţii cu strigăte de luptă. Ciumi aruncă la coş şi ratează. "Nu-i nimic, hai în forţă peste ei, se poate", se aude vocea lui Costi.

Michael Jordan e din Arad

După prima repriză, luptătorii se strâng în jurul Cristinei, un fel de antrenor-jucător. Se pune la punct tactica, iar când se fluieră reînceperea meciului, baschetbaliştii strunesc cu putere bara circulară care îi ajută să pună în mişcare roţile. Ciumi, un Big Ghiţă al echipei, Alex, corespondentul lui Lebron James, Cami, precisă la fel ca australianca Lauren Jackson şi Costi, un Michael Jordan la indigo, joacă baschet în scaune cu rotile de vreo 5 ani.

"Nu prea îmi place cum joc azi. Păi ce, eu când intru în teren trebuie să miroase a fier încins", spune liderul, arădeanul Costi. Polonezii ne-au cam bătut, însă băieţii noştri de la ASP Oradea nu se descurajează. "Ne vom antrena mai bine şi data viitoare vom înscrie mai multe coşuri. E simplu", spune sigură pe ea Cami, aprobată categoric de colegii ei.

"E foarte urât când oamenii ne confundă cu cerşetorii"

Costi zâmbeşte mereu: "Batem data viitoare". Când vorbeşte despre viitor are tot timpul un ton optimist, de învingător. Costi, baschetabalistul în scaunul cu rotile, nu ştie cum e să mergi pe proprii