Primirea preşedintelui Băsescu de către Barack Obama la Casa Albă nu poate fi decât o veste bună. Ceea ce a uimit presa din România în aşteptarea veştilor de la Washington a fost lipsa informaţiilor primare legate de această întâlnire.

Am ajuns să anunţăm pe surse întâlnirea celor doi preşedinţi, când asemenea evenimente sunt puse pe agenda oficială cu mult timp înainte! Chiar şi în cazul unei vizite-fulger, cum este cea a preşedintelui Băsescu, programul nu este un secret pentru nimeni. Rămâne deocamdată un mister raţiunea pentru care dialogul Obama-Băsescu a plutit în incertitudine, cel puţin pentru presă, atâta timp.

Dincolo de astfel de aspecte, vizita în SUA este una cât se poate de normală. Politica externă a preşedintelui Băsescu a fost direcţionată, încă de la începutul primului mandat, pe axa Bucureşti-Washington, via Londra. Alianţa cu SUA a reprezentat o ancoră solidă în politica externă promovată de

Traian Băsescu a cărui hotărâre de a merge umăr la umăr cu americanii a fost apreciată în birourile de la Washington.

Soldaţii români au luptat în Irak până la încheierea campaniei militare, iar în Afganistan am mărit contingentele până aproape de capacitatea nostră maximă de a suţine trupe pe un teatru de război atât de îndepărtat.

Tot în plan militar, România va găzdui la baza Deveselu, lansatoare americane din cadrul scutului antirachetă. Iar preşedintele Băsescu s-a remarcat prin susţinerea fermă a achiziţionării la mâna a doua de avioane americane în cadrul programului de înzestrare a forţelor aeriene româneşti. Doar incapacitatea României de a angaja o cheltuială bugetară semnificativă, mai ales pe timp de criză, a făcut ca această tranzacţie să nu mai fie încheiată aşa cum se preconiza.

Din păcate, parteneriatul economic româno-american nu este la intensitatea celui militar. În plină criză, investiţiile SUA în Ro