Ascultând ştirile din Anglia de după recentul val de revolte urbane - şi citind Becoming Dickens, noua şi captivanta biografie a lui Charles Dickens scrisă de Robert Douglas-Fairhurst, viaţa şi arta par să reverbereze ca un ecou reciproc.
După revolte, prim-ministrul britanic, David Cameron, a propus reînfiinţarea tribunalelor pentru copii, a insistat pe sentinţe dure şi salopete portocalii pentru condamnaţi, vorbind şi despre alte idei mai odioase.
De exemplu, condamnaţii ar putea fi intenţionat expuşi hărţurii publice prin munci de curăţenie, iar familiile lor, care nu au comis nici o infracţiune, ar putea fi evacuate din locuinţele subvenţionate de stat. Cameron se mai gândeşte şi la posibilitatea arestării pentru comentarii pe Facebook, la suspendarea reţelelor sociale şi puteri letale sporite pentru poliţie.
În Anglia lui Dickens, justiţia nu era independentă şi ziarele erau supuse cenzurii de către stat. Copiii (precum Oliver Twist) erau pedepsiţi într-un mod conceput să le frângă spiritul; oamenii săraci, condamnaţi pentru infracţiuni relativ minore, erau deportaţi în Australia sau pedepsiţi public în forme umilitoare, poliţia avea puteri necontrolate de exercitare a violenţei împotriva celor săraci.
Nu susţin indulgenţa pentru jefuitori şi tâlhari; dar ştim deja înspre ce vor împinge ţara setul de legi severe propus de Cameron şi efortul său de exploatare a revoltelor civile în scopul restrângerii libertăţilor civile.
Şi ştim la fel de bine cum arată Anglia fără o plasă de siguranţă socială, în care săracii nu mai au nici speranţă, nici mobilitate. Acum 150 de ani, educaţia publică abia dacă exista pentru „clasele de jos", iar studiile universitare erau o fantezie pentru ele - acum ar putea redeveni o fantezie, o dată ce taxele de studiu se vor tripla sub guvernarea Cameron.
În Becoming Dickens, Douglas-Fairhurst, ca
