Când fostul Dan Diaconescu, actualmente domnu' Dan, viitorul preşedinte al României, a profeţit înţelept, acum vreo câţiva ani, că România se va oteviza, am zâmbit strâmb şi m-am gândit că succesul fulminant i-a luat omului minţile. Nu că aş fi bănuit pe nedrept telespectatorul român mediu de mari valenţe intelectuale, dar chiar nu-mi puteam închipui că, pe de o parte, nivelul e chiar atât de jos, respectiv că, pe de altă parte, vârfurile industriei tv (pe care încă mă încăpăţânez s-o consider, nu ştiu de ce, una a elitelor) pot coborî standardele în asemenea hal.

Astăzi, când fondatorul garsonierei – televiziune - partid al sărăcilor se luptă din Rolls Royce, în direct şi în reluare, între două procese penale, cu superciocoii, am puterea (şi, cred, datoria) să recunosc public: domnu' Dane, am fost un dobitoc că nu te-am crezut! Te-ai înşelat, vizionarule, într-un singur punct al prezicerii tale. E chiar mai rău, mult mai rău, infinit mai decât ai proorocit. Că personajele pe care le-ai lansat tu în conştiinţa publică umblă libere pe holurile televiziunilor cu ştaif e deja o realitate de necontestat. Nenorocirea e că mediatizarea acţiunilor lor a devenit regula, nu excepţia, că recuperările de copii cu flexul din reşedinţe, nunţile, botezurile, cumetriile şi divorţurile tuturor nimenilor notorii ne bântuie păcătoasele vieţi cotidiene.

Iri şi Moni, Oana şi Pepe, încă soţii Truică şi sclipiciosul cuplu Borcea, Simona Sensual (fostă şi ea, dar Suhoi, pe vremea când o pescuia Bichir leşinată de pe holurile Oficiosului), Bianca şi Cruduţa, Bote şi Prinţul Cristea, Vijelie şi Salam, Vărciu plus fosta şi actualele, Tonciu şi Sânzi, Mateuţa şi Pamela, veşnicul nea Gigi, toţi la un loc şi cei care-i bagă-n seamă mă exasperează. Şi nu sunt singurul, crede-mă...Eu, golănaşul, colocvialul care a băgat limbajul de cartier pe posturile de ştiri, nu mai am ră