La mai bine de patru ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, 12 primării din cele 102 din Argeş nu au depus proiecte pentru atragerea de fonduri străine. Primarii spun că întocmirea documentaţiei este una anevoioasă, iar apelarea la o firmă de consultanţă este costisitoare. Aşa că satele neintegrate în UE continuă să aibă drumuri neasfaltate şi condiţii ca în Evul Mediu.

La 1 ianuarie 2007, România adera la Uniunea Europeană. Odată cu acest pas, s-a dat undă verde la accesarea de fonduri pentru diferite proiecte. Mulţi edili au profitat de această ocazie pentru a-şi dezvolta satele sau oraşele, depunând proiecte pentru asfaltarea de drumuri, pentru construcţia sau reparaţiile unor unităţi şcolare, amenajarea de parcuri, sau pentru reabilitarea unor construcţii publice de larg interes, cum ar fi căminele culturale sau dispensarele.

Cui nu-i plac banii europeni

Cum orice pădure are uscături, 12 edili de comune argeşene, nu au trecut niciodată pe la biroul de Proiecte Europene din cadrul Consiliului Judeţean Argeş. Astfel, comunele pe care ei le administrează şi reprezintă nu au intrat nici până la această dată în UE, acestea fiind: Beleţi Negreşti, Boţeşti, Ciomăgeşti, Cuca, Dobreşti, Izvoru, Oarja, Popeşti, Priboieni, Recea, Slobozia şi Ţiţeşti. Deşi ai putea crede că poate aceste comune nu au nevoie de banii Europei, la o simplă plimbare pe drumurile lor neasfaltate sau pline de gropi, te vei răzgândi. Apa potabilă se află în continuare în puţuri, şi nu la robinet, iar canalizarea şi gazele sunt doar un vis frumos.

„Nu am avut nevoie de alte fonduri”

Cei aproximativ 2200 de locuitori din Popeşti au beneficiat, în ultimii ani de două dispensare reabilitate, de construcţia unui pod de 800.000 de lei şi de apă la robinet. Cel puţin aşa se laudă primarul, care spune că a realizat şase proiecte fără să aibă nevoi